Vara isi traieste ultimele zile. Blanda aducere-aminte ne poposeste in suflete. Acum e seara. E cam tarziu. Somnul nu-mi mangaie deloc genele, ceea ce se intampla des in ultimele zile. Copacii inca n-au inceput sa naparleasca. Frunzele se tin tari incercand sa bata recordul pentru cel mai lung timp de stat pe ramuri. In ultimele zile vremea nu prea a tinut cu mine. A cam plouat. Si mi-a cam dat ceva planuri peste cap. Ploile nu mi-au adus cu el fericire ci un kilogram de lene profunda + bonus o patura mai groasa. Pai bineinteles...de ce sa aduca si ele marea la mine....au adus lene. [patura nu m-a deranjat]
Traiesc in aceeasi rutina de cateva saptamani. Gandurile de cum o sa fie clasa a saptea ma freamata de ceva timp. Ma gandeam...oare o sa treaca la fel de repede?! Incercand sa indepartez toate aceste “fantome” care imi bantuiau mintea mi-am dat seama ca vara aceasta a trecut ca gandul. Pentru ca acel ceas este ca unele autobuze. Opreste in statie pentru putin timp. Daca urci, bine, daca nu, nu se va mai opri sau intoarce dupa tine. Este ultima saptamana de vacanta. Deja parca incep sa respir alt aer. Unul sufocant. Ei bine incerc sa profit la maxim. Pai..cam asta a fost si vacanta de vara. Clasa a saptea, ia-ma incet!

zad