Vara isi traieste ultimele zile. Blanda aducere-aminte ne poposeste in suflete. Acum e seara. E cam tarziu. Somnul nu-mi mangaie deloc genele, ceea ce se intampla des in ultimele zile. Copacii inca n-au inceput sa naparleasca. Frunzele se tin tari incercand sa bata recordul pentru cel mai lung timp de stat pe ramuri. In ultimele zile vremea nu prea a tinut cu mine. A cam plouat. Si mi-a cam dat ceva planuri peste cap. Ploile nu mi-au adus cu el fericire ci un kilogram de lene profunda + bonus o patura mai groasa. Pai bineinteles...de ce sa aduca si ele marea la mine....au adus lene. [patura nu m-a deranjat]
Traiesc in aceeasi rutina de cateva saptamani. Gandurile de cum o sa fie clasa a saptea ma freamata de ceva timp. Ma gandeam...oare o sa treaca la fel de repede?! Incercand sa indepartez toate aceste “fantome” care imi bantuiau mintea mi-am dat seama ca vara aceasta a trecut ca gandul. Pentru ca acel ceas este ca unele autobuze. Opreste in statie pentru putin timp. Daca urci, bine, daca nu, nu se va mai opri sau intoarce dupa tine. Este ultima saptamana de vacanta. Deja parca incep sa respir alt aer. Unul sufocant. Ei bine incerc sa profit la maxim. Pai..cam asta a fost si vacanta de vara. Clasa a saptea, ia-ma incet!

zad

M-am saturat de patul meu de-acasa.

Iata-ma in sfarsit...la mare. Am ajuns pe plaja. Calcand pe fasia fina de nisip deodata ma simt ca intr-o alta lume. E cald. Soarele straluceste, degajand o atmosfera placuta, de care imi era dor. Marea era ca o panza stralucitoare, stropita de razele soarelui. Valurile se spargeau incet la mal si se retrageau la fel de suav lasand in spate o dara subtire de spuma. Am fugit imediat catre mare. Cea mai frumoasa parte e sa mergi incet prin valuri, cu raceala apei care te invioreaza. Partea proasta a fost ca algele invadasera teritoriul marii, si te impiedicau sa te distrezi. Am iesit din mare, mi-am luat prosopul si m-am asezat pe sezlong. Nisipul imi acopera picioarele. Restul zilei mi-am petrecut-o in piscina. Ore intregi. Pe la ora 6 jumate-sapte am intrat in hotel.
Seara am iesit pe afara. Pe trotuare, erau multi oameni plimbandu-se. Din colt in colt mai iesea cate un clovn cu baloane, acest lucru nu il suportam. Terasele erau pline de oameni care mancau. Ne-am oprit si noi, la un restaurant de langa plaja. In spatele meu puteam auzi marea. Nu m-am putut abtine si m-am ridicat de la masa cu pretextul ca “merg la baie”. M-am strecurat prin garduletul ce despartea terasa de plaja, incercand sa ma fac neobservata. Pe plaja era pustiu. Nisipul era rece dar inca fin, iar marea intunecata si misterioasa. Linistea profunda de pe plaja era strapunsa de sunetul valurilor care clipoceau incet in noapte si de oamenii ce vorbeau la masa. Era o atmosfera placuta. Marea parea infinita. Dupa zece minute de zabovit in compania marii ma retrag si imi scutur sandalele de nisip. Ma intorc la masa ca si cum nimic nu s-ar fii intamplat. Muzica orchestrei rasuna in tot restaurantul, iar sunetele sale erau purtate de valuri in larg.