Cât e ceasul?

Da. Da, ai ajuns acolo. Esti sus, pe cel mai inalt munte. Aerul iti intra trufas in plamani, dandu-ti o senzatie placuta. Adierea vantului trece prin parul tau. Apoi iti vine in minte sa dai din maini, sa zbori. Ceva iti spune ca poti. Da! Merge! E de nedescris. Esti in aer, dar dintr-o data...se aude obisnuita alarma: Ding-ding! care iti spune ca...e doar un vis. Complet inconstienta (ca in fiecare dimineata), nici macar nu deschide ochii (invatase butoanele telefonului pe dinafara) si apasa pe butonul "STOP" al alarmei telefonului. Era o atmosfera asa placuta...In camera era intuneric (slava Domnului pentru jaluzele). De ce sa se trezeasca? Perna era parca mai moale ca oricand, iar patul parca o imbratisase, ea simtindu-se in siguranta, cuibarindu-se din nou intre cele doua perne mari si pufoase si strangandu-si ursuletul (pe care mama sa voia sa il arunce deoarece "este foarte urat si vechi") in brate. Se gandea. Ce facea inainte sa o trezeasca enervanta melodie a telefonului?! A, da! Zbura. Reusi sa intre din nou in magica lume a viselor. Avea doua aripi albe si mari. Se indrepta spre inaltul cerului ca o sageata. Da, da! Avea sa strapunga norii pufosi, apoi sa se joace cu ei. Si..."diiiiiing!!"-telefonul. Mama. N-avea cum sa-i inchida. Incearca sa isi schimbe vocea, sa sune cat de cat normal, ca mama sa nu-si dea seama ca dormea la acea ora tarzie de unsprezece. (La scoala intra la ora unu fara zece)
-Aloo! Da. Da, mami! Nu,nu...desigur ca nu dorm...Am vocea asa pentru ca am nasul infundat. Da. Da, am invatat pentru test. (De unde atata) Da...acum ma uit la televizor. Da...ne vedem maine. Paa.
Inchide telefonul si il arunca pe pat. Bineinteles ca nu se scoala. Paturica inca mai era calda. Si perna era inca pufoasa. Isi lasa capul iar pe perna si se scufunda in paturica calda. Hoinarea din nou prin vazduh. Si zbura. Se asezase pe un nor. Ii privea pe toti de acolo de sus cu ironie. Se ridica. Nu putea sa stea pe un nor toata ziua. Isi lua avant si se lasa purtata de adierea usoara de vant care o gadila. Pluti...pluti..pana cand adierea de vant parca se supara pe ea si ii dadu drumu in gol. Incerca sa zboare din nou. Nu mai putea. Se uita in jos si vazu o intindere mare albastra. Aoleu! E apa. Multa. Nu stie sa inoate. Se panica. Se trezi jos, in apa. Dadea din maini si din picioare. Inima ii iesea din piept. Si..si...deschise ochii. Era la ea in pat. paturica era aruncata pe jos. (nu poate dormi niciodata linistita) Telefonul era langa capul ei. Parca ii era frica sa se uite cat e ceasul. Trebuia sa se uite. Isi facu curaj. N-avea cum sa fie asa tarziu. Era doisprezece si douazeci si cinci de minute!! In cinci minute pleca la scoala. Sari dintr-o data din pat ca si cum cineva i-ar fi dat foc la fund. Isi arunca niste carti si caiete in ghiozdan. Isi puse pe ea niste blugi si obisnuita uniforma. Isi lua o camasa pe deasupra, isi stranse parul si fugi la baie sa se spele pe dinti. Se intoarse in camera, isi lua ghiozdanul si il arunca langa usa. Ii era foame. Se duse la bucatarie sa infulece ceva. Aoleu. Era doisprezece si patruzeci si doua de minute. Isi lua niste bani la ea si iesi pe usa. Se urca in lift. Uita de visul ei. Iesi din bloc si o lua la fuga pana la coltul strazii de unde isi cumpara o apa si obisnuitele sticsuri. O zbughi din nou la fuga. Lumea se holba la ea. Nu le dadea importanta, ci fugea din ce in ce mai repede. La intersectie, splina sa era deja pe jos. In fata se zareau obisnuitele culori ale scolii: alb si albastru. Merse repede pana la scoala (deoarece splina sa parca o injura daca mai alerga). Ajunse la scoala. Intra pe usa si merse pe coridor. Se uita la ceas. Intarziase zece minute. Avea informatica. Urca la laborator. Intra pe usa si mormai un "Ma scuzati ca am intarziat", iar profesoara ii adresa o privire fulgeratoare.Cu capul in jos se indrepta spre obisnuita banca din spate. Simtea cum o fulgerau priviri critice. (poate din cauza camasii al carui guler era stramb). Se aseza la calculatorul sau. Era dezorientata. Avea sa fie o zi luunga.